De cand ma stiu, din primele amintiri de viata, imi trageam parintii de maneca sa le arat ca eu ma pot lasa pe spate si intinde piciorul ca o balerina. Aveam putin peste doi ani. Mai tarziu, tineam spectacole la bloc in care cantam si dansam. Eram de neoprit. Orice provocare a copiilor era ca si rezolvata pentru mine. Dadeam startul la orice, aveam curaj si initiativa.
Ca adolescenta, mi-am pierdut din curaj pentru ca au avut altii mai mult decat mine si am simtit pentru prima data frica in tot corpul. Am plecat la 18 ani de acasa, la aproape 300 de km si multe luni distanta de a-mi revedea parintii. Am devenit din ce in ce mai precauta, urmand sfatul parintilor si amintindu-mi ca unii isi pot exercita puterea fara ratiune.
In tot acest timp in care temerile m-au tinut in garda, mi-am pierdut din avant, crezand ca am invatat o (falsa) maturizare intr-o lume plina de pericole.
Ceea ce mi-a ramas neatinsa este puterea de regenerare si credinta ca in viata mea apar oportunitati nebanuite. Habar n-am de unde stiam asta dar o credeam cu desavarsire. Imi rasuna din interior in fata oricarei dorinte.
Am reusit tot ce mi-am propus pana atunci: pozitii superioare la 24 de ani, diplome, salarii atractive, un business propriu la 27 de ani si mai multe grupuri de prieteni frumosi.
Dupa ce le-am avut pe toate, s-a instalat o neliniste care nu stiam cu ce tren a venit dar continua sa stationeze. S-au strans niste ani in care nu ma mai stimulau nicicum lucrurile materiale, titulaturile, competitia sau alergatura dupa locuri fruntase.
Natural, am inceput sa ma izolez si sa acord mai tot timpul liber studiului individual, urmand chemarile interioare de descoperire a acelui inteles mai profund pe care nu-l gaseam.
Afirm cu convingere ca, odata pornit pe cale, apar in viata ta oameni situatii care iti raspund. Am inceput sa experimentez altfel interactiunile, locurile, situatiile de viata si toate ma atrageau acolo unde imi era interesul. Am scos din mine toate umbrele pe care le-am plans, carora le-am opus rezistenta iar pe care, in final, le-am primit si acceptat ca parte din mine.
Eu pot. Eu sunt magician!
Zambesc cand imi amintesc fetita plina de entuziasm si incredere. Cat din ea a mai ramas in mine?
In cresterea mea, am dat putere altora, le-am dat mai multa autoritate decat mi-am dat mie, am ales ca furnizori de adevar oameni care purtau cu ei experiente de viata diferite, ori mai multe, dar total nefericiti sau impliniti; oameni care au trecut prin greutati iar eu ii catalogam ca stiutori in sensurile vietii. Am preluat de la acestia lectii despre masura, limite, rezistenta si prudenta.
Sunt bune acestea?
Asa pare dar, in practica, mi-au scris programe despre limitare, rezistenta, masura si frica (o traducere a prudentei). M-am intors spre mine sa vad cat din mine este al meu si cat este preluat (inconstient) de la furnizorii mei. Am realizat atunci ca mi-am asumat gresit ideea de fidelitate fata de parinti, profesori sau alti mentori, oameni cu experiente mai bogate decat ale mele, pentru ca ma manifestam aproape ca ei si mai deloc ca mine.
Au durat ani sa ma regasesc. Calatoriile de una singura m-au ajutat cel mai mult. Acolo eram eu. Fara influente. Am redescoperit magicianul. Mi-am regasit curajul, forta, placerea de a risca, de a juca tot. Astia suntem noi toti in esenta. Uitam insa. Sau preluam alte feluri de a fi pentru a ne adapta relatiilor, locurilor de munca, cercurilor de prieteni sau reperelor fata de care incercam sa ne modelam.
Astazi imi doresc prin mai multe forme sa inspir oamenii care ma inconjoara sa sa isi reinstaleze autenticitatea, autosuficienta, plenitudinea interioara. Imi doresc sa se desavarseasca prin relatiile cu ceilalti dar de care sa nu depinda pentru a fi impliniti. Cred in frumusetea oricarui om in parte, pe cat de diferita pe atat de atractiva, in talentele si harul fiecaruia, in vulnerabilitatile si imperfectiunile atat de perfecte ale fiecarui om.
Suntem cu totii, in parte, exact ce trebuie, cat trebuie, cum trebuie cat sa formam un intreg armonios. Si fiecare poate pentru ca fiecare e magician! 🙂
