Când, in intimitatea spațiului din sufletul tău, îți amintești că acest pământ nu e adevărata ta casă, nu te mai poți manifesta la fel ca înainte. Se schimbă totul. Înăuntru si în afară.
A te apropia de cei pe care i-ai respins devine o necesitate. O întoarcere acolo unde, la nivel energetic, conștientizezi că te-ai apropiat de un alt suflet cu un motiv mai înalt decât mintea noastră poate percepe. Simti să fii din nou acolo dezbrăcat de orgoliu si recunoscător că ai șansa să vindeci ce omenește ai îmbolnăvit cu vorba si cu fapta.
Când îți amintești că e o călătorie pe un tărâm al șanselor, nu-ți mai permiți să stai adormit, să mai pierzi vreuna. Atunci vezi oamenii ca pe vechi cunoștințe față de care nu poți fi indiferent pentru că acum știi că ne îndreptăm unii spre ceilalți mânați de o conexiune înscrisă in memoria noastră celulară.
Atunci ai curiozitatea să-l redescoperi pe celălalt, să-i afli chemarea spre tine sau să i te abandonezi in atracția care te-a condus spre el.
Întâlnirile din această viață sunt reîntâlniri. Ne simpatizăm sau ne antipatizăm după cum ne-am găsit pașii in alte vremuri: pe câmp verde si-nflorit sau pe unul de război. Misiunea noastră aici e să învățăm să nu mai fugim din calea noastră si a altora. Să stăm pe loc și să ne primim lecția, sancțiunea sau recompensa înțelegând că fiecare dintre acestea ne duc spre mântuire.
Când îți amintești că ești mai mult decât un corp, nu-ți mai faci rău. Pleci de acolo unde ego-ul vrea să stea doar ca să se încarce. Pleci de acolo unde simțirea îți transmite in corp că nu ți-e locul, chiar dacă acolo e cald si bine. Pleci de lângă cei cu care stai pe loc, spre cei care te așteaptă să urcați trepte înalte. Nu mai forțezi nimic. Ce curge, lași să curgă. Ce se sparge, lași să se spargă. Treci prin toate si mergi doar înainte știind că ce e înapoi e scris deja.
Te desprinzi ușor pentru că știi că noi toti ne vom revedea. Că ne-am ales doar pentru un timp. Dar ne vom regăsi cu toții. Ca unul.
Și știind toate acestea până in fiorul pielii tale, cum să nu te bucuri de oameni, de aer si de bocancii de drumeție? Cum să nu-ți înalți privirea către cer fără să Zâmbești că esti aici, jos, având o nouă șansă să fii mai bun, mai curajos, mai iertător, mai iubitor?
Iar atunci când ne vom regăsi, să ne recunoaștem lumina…”precum in cer așa si pe pământ”.
