Încheierea unui ciclu împinge natural către o evaluare a celor petrecute.
Cei ținuți jos de către energiile grosiere vor experimenta neliniști, nonsensuri, sentimente de rușine, vină sau regret. Aceștia sunt cei care de-a lungul ciclului au așteptat, sperat, analizat, în detrimentul implicării, asumării sau depășirii fricilor firești pe care le avem cu toții. De cele mai multe ori, acești oameni privesc la trecerea dintre ani către un nou început în care să facă lucrurile fix la fel. Stagnarea lor e evidentă.
Apoi sunt oamenii antamați în procese concrete de vindecare, cei care lucrează cu ei înșiși observându-și fără încetare reacțiile atât în fața bucuriilor cât și a tristeților și culegând din fiecare lecții prețioase. Sunt oamenii care au înțeles că tot ce se întâmplă e despre ei și pentru ei. Aceștia privesc întâi spre ei înșiși înainte de a privi spre acțiunea celuilalt implicat în ea. Majoritatea acestora însă nu reușește să atingă echilibrul interior, ca o muncă fără rezultat.
Dincolo de tipologiile vibraționale de manifestare, pentru a depăsi o etapă e atât de necesar să ne ridicăm cu conștiința deasupra noastră de unde să putem privi tabloul întregit, detașat și dintr-o perspectivă mai înaltă.
Însă, câtă vreme îți vei face alegerile viitoare din spațiul aceleiași minți limitate care te-a ținut în aceleași istorii triste, e ca și cum ai vrea să ieși din casă dar nu deschizi ușa.
Îți doresc să îndrăznești să crezi că există mai mult decât poate cuprinde mintea ta, că ai prin drept divin acces acolo si că tot ce trebuie să faci e să crezi și tu asta.
