Purtăm în noi ecouri. Șoapte ale unor voci ce știu ceva mai mult decât noi. Ele știu că există o cale pe care încă n-am ajuns. Ele știu că acolo ne vom întregi. Acolo ni se află răspunsurile, dorurile și nevoile acelea care apasă cel mai tare. Uneori aceste voci strigă atât de tare că te ridici și pleci din orice loc. Nimic nu pare suficient.
De cele mai multe ori confundăm aceste doruri. Credem că ne e dor de Florin, Cătălin, Dorin, Alexandra, Otilia, Maria… credem ca ne e dor de locuri, continente și fețe de oameni, de îmbrățișări sau discuții.
Apoi schimbăm și oamenii și locurile până când găsim minciuna că alții trebuie să fie în locul lor. Căutăm printre noi și parcă suntem tot mai puțini. Parcă ne știm cu toții.
Insa dorul pe care îl simțim nu este altceva decât dorul de Dumnezeu.
Dorul de divinul din noi. Este dorul pe care îl găsim doar când reușim să ne conectăm fie și pentru putin, prin celălalt, la sursa iubirii totale și dezinteresate.
Este dorul pe care îl întâlnim când privim în ochii unui străin care vede fie și pentru o clipă frumusețea din noi, pură și necomparată.
Este dorul de acceptare pe care îl simți când ești primit și înțeles fie și pentru un timp scurt. E suficient cât să guști perfecțiunea naturii umane ce are scânteie divină.
Este dorul acela pe care îl trăiești când privesti înăuntrul tău și vreme de o clipă înțelegi de ce ești cum ești și accepți cu recunoștință întruparea exact așa cum e ea.
Dorul de Dumnezeu. După El tânjim. Pe El îl căutăm și cred că doar cine Îl găsește se va trezi.
Trezirea va intensifica toate culorile pământului, sensul se va găsi în vibrație și nu în formă, întâmplările se vor numi oportunități divine, sunetele vor vindeca, inimile se vor deschide, vor primi, vor căuta să dăruiască fără a aștepta altceva în loc, salvatorii nu vor mai cauta victime, călăii se vor îmblânzi, agresivitatea se va topi, egoismul se va transforma în compasiune față de sinele condus de ego iar bunătatea va fi naturalul.
Căile prin care îl găsim pe Dumnezeu sunt cele ale naturii, ale dialogului lăuntric, ale experiențelor ce ne supun ego-ul, ce ne amuțesc mintea, ale vibrațiilor înalte din muzică, ale energiei sexuale transmutate, ale scrisului sau sublimării prin orice formă de artă.
Dumnezeu ne arată pe unde să-l găsim. Pentru fiecare se deschide o cale.
