Cu trei ani în urmă mi-am pus rucsacul în spate și mi-am luat bilete spre Iordania. Știam că acolo este una dintre cele 7 minuni ale lumii și cu atâta informație am pornit la drum. Am petrecut o zi de acomodare în Amman nedorindu-mi altceva decât să încerc bucătăria locală. Cum încurcate sunt căile Domnului, am primit chiar mai mult: invitație la un prânz într-o familie locală, alături de membrii familiei, pe jos, mâncat cu mâna, îndrăgostit pe loc. Cu greu am lăsat în urmă zilele binecuvântate în care amabilitatea localnicilor parcă nu mai contenea, pentru că abia așteptam să ajung pe acele pământuri marțiene din deșert.

Experiența la Petra, noaptea, sub clar de Lună Plină, sub impactul felinarelor și al sunetelor meditative din boxe, mi-a atins cele mai sensibile corzi ale sufletului. Mergeam și plângeam într-un soi de bucurie și emoție pe care nu le mai simțisem. Totul atât de nou, de diferit, de unic.

Încă de atunci am decis că voi organiza ceva similar pentru cine va simți această chemare, la timpul dat.

Acel timp e ACUM pentru mine. Dacă e și pentru tine, hai! Fără să aștepți, fără să te întrebi, fără calcule. Chemările interioare trebuie să fie urmate, nu analizate (stiu, am mai spus asta).