Când o să apari în calea mea cu intenţiile alea bune, toate adunate într-un discurs demn de premiat, să îţi aminteşti ce îţi spun eu aici:
Sunt ceea ce sunt şi n-o să–ţi fie uşor dacă o să insişti să schimb vreo ceva. Tot tu vei fi ăla suferind când te vei plânge că mă rogi de ani de zile să dau din cap că să înţelegi că te ascult. N-am timp suficient cât să–mi pese dacă îţi sunt pe plac.
Să nu-mi arunci farfurii zburătoare că n-am de gând să sar sau să alerg după niciuna. Nu-mi mai place efortul de când am descoperit liniştea.
Când dai de greu, plânge–te la un psiholog, mie arată–mi control şi stăpânire de sine. Altfel, nu voi reuşi să mai văd bărbatul din tine.
Dacă te ştii rătăcind prin atmosfera, n-o face şi în viaţa mea. Cred încă în mitul bărbatului care ştie de capul lui.
Când te ignor, nu căuta să obţii aprobări şi asigurări. Mai am şi o viaţă a mea. Păstrează–ţi optimismul, sunt sătulă de pesimişti.
Nu-mi cere garanţii. Aşa am venit din fabricaţie, fără. Şi dacă mă pui să scriu una, peste câţiva ani s-ar putea să–mi schimb semnătura.
Nu-mi cântări vorbele sau faptele. Fac mereu cât simt. Dacă ţi-e insuficient, mai caută în tine, nu în mine.
Fii hotărât. Atât de hotărât încât să te cred.
Nu căuta să mă manipulezi. Mă prind de fiecare dată. Şi-n plus, îmi place să fiu naivă când e vorba de iubire.
Arată–te cu tot cu umbre. Îmi plac.
Decât să aştepţi de la mine să fac în locul tău, mai bine ai face o excursie în jurul lumii.
P.S. Acesta este un manifest pentru eliberarea femeilor care se simt înlănţuite de bărbaţii nepotriviţi.
P.S.2 Nimic nu se aplică în cazul iubirii pure, caz în care nici bărbaţii nu inlăntuie femei.
