Adevăratul echilibru

“E foarte uşor să iubeşti lumea întreagă. Adevărata dificultate este să iubeşti un singur om.” M-am oprit asupra unei paradigme pe care Osho o oferă într-una dintre cărţile sale: diferenţa dintre Orient şi Occident în ceea ce priveşte Iubirea. E o problema cu întregul fenomen al iubirii.

Distribuie acest articol

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

E foarte uşor să iubeşti lumea întreagă. Adevărata dificultate este să iubeşti un singur om.”

M-am oprit asupra unei paradigme pe care Osho o oferă într-una dintre cărţile sale: diferenţa dintre Orient şi Occident în ceea ce priveşte Iubirea.

E o problema cu întregul fenomen al iubirii.

În Orient, dificultăţile apărute în iubire au determinat oamenii să îşi nege sentimentele, să-şi respingă iubirea, numind-o ataşament. Cu timpul, au devenit amorţiţi, aproape fără viaţă. Astfel că din Orient a dispărut iubirea şi a rămas Meditaţia. Oamenii au învăţat să se simtă bine în singurătatea lor, în relaţie doar cu ei înşişi. Aparent, problemele lor s-au rezolvat astfel dar cu un preţ mult prea mare. Trăind în grota lor interioară, protejaţi, cu ochii închişi, trăiau o fericire moartă, lipsită de energie sau bucurie.

Aceşti oameni nu stau prea mult într-un loc, rătăcesc, evita relaţiile ca nu cumva să întâlnească ataşamentul, iubirea. Sunt oameni impasibili pe care lumea nu-i poate distrage, sunt oameni liniştiţi dar nu fericiţi, în viaţa lor nu e sărbătoare.

În Occident s-a întâmplat invers. Oamenii au încercat să-şi găsească fericirea prin iubire şi au creat altfel de probleme: au pierdut contactul cu ei înşişi. S-au îndepărtat atât de mult de sinele lor încât nu mai ştiu unde să se întoarcă. Se simt fără rost şi fac multe eforturi de a iubi în orice fel: heterosexual, homosexual, autosexual. Numai iubirea îţi poate da fericire dar în fericirea astfel dobândită nu există linişte. Iar când eşti fericit dar n-ai linişte, fericirea ta e „ca febra”, după cum o numeşte Osho. Această stare febrilă creează în tine încordare şi din asta nu iese nimic altceva decât alergătură, urmărire.

Ambele moduri de viaţă au dat greş. Meditaţie fără Iubire. Sau Iubire fără Meditaţie. Adevăratul echilibru este Meditaţie şi Iubire. Învaţă să fii fericit singur dar şi alături de oameni. Meditaţia trabuie să fie un altar lăuntric şi ori de câte ori simţi că lumea e prea mult pentru acel moment din viaţa ta, te poţi retrage şi scalda în fiinţa ta lăuntrică. Dar asta doar pentru a ieşi iarăşi viu, înnoit, proaspăt şi gata de a trăi printre oameni.

Şi dacă te temi de iubire, acceptă-ţi teama dar nu i te opune. Zidurile vor cădea singure.

Abonează-te la newsletter!

Rămâi la curent cu cele mai noi știri

Articole similare